Omenirea suferă de-o boală spirituală
– mult mai gravă decât forma ei fizică –
numită Alzheimer spiritual.
De mai multe ori, am făcut o analiză a vieții mele, și de fiecare dată, în zilele acelea cu nori. Trăirile pe care le aveam erau stranii. Trăiam ca și cum eram singură, fără niciun ajutor. Dar, ceea ce m-a atins și mai mult, e că uitasem că am un Dumnezeu Care mi-a făcut atâta bine, Care m-a scos din orice problemă și, Care, cel mai important, mi-a promis că va fi cu Mine în fiecare clipă.
Inițial, am crezut că doar eu trăiesc așa, când trec prin durere sau zile dificile. Dar am văzut că și alți oameni fac același lucru ca și mine – uită cât bine le-a făcut Dumnezeu. Și atunci mi-am zis că trebuie să fie o problemă mai complexă, una a omenirii.
Și m-am uitat la poporul evreu de-a lungul istoriei sale atât în Vechiul, cât și în Noul Testament. Aceeași linie roșie! Uitaseră că Dumnezeu i-a scos din sclavia egipteană și au început să le fie frică pentru “pâinea și carnea” de mâine. Deși I-au promis lui Dumnezeu că vor face tot ceea ce le-a zis prin Moise, a doua zi au uitat ce-au zis. Și au căutat să facă o preînchipuire a lui Dumnezeu, pentru că au dat frâu liber dorinței umane de a-L vedea pe Dumnezeu cu ochii fizici (deși știau că le este interzis, spre protecția lor, de-altfel).
Cel mai dureros, totuși, mi se pare atunci când Neemia zidește Ierusalimul din nou și generația de-atunci nu știa nimic despre Legea pe care le-a dat-o Dumnezeu. Un popor al cărui Dumnezeu e Dumnezeul Atotputernic, dar care nu cunoaște promisiunile și Legile Lui!
De ce? Pentru că generațiile de dinaintea lor au decis să tacă, atunci când Dumnezeu le-a zis să vorbească; au decis să uite, atunci când Dumnezeu le-a poruncit să-și amintească etc.
Deci uitarea aceasta a promisiunilor lui Dumnezeu e ca un vierme în oasele omului. Oare chiar așa scurtă este memoria omului? Se pare că memoria spirituală e foarte scurtă. De aceea, Dumnezeu ne spune în Biblie de-atâtea ori: “Amintește-ți!”, “Să știi!”, “Să nu uiți!”.
Pentru că omenirea suferă de-o boală spirituală – mult mai gravă decât forma ei fizică – numită Alzheimer spiritual.
Și, totuși, cum putem trăi noi diferit sau ce putem face ca să prevenim Alzheimerul spiritualul?
- Acordă-I credit lui Dumnezeu pentru acele zile grele și dificile. Nu le lua ca pe un “așa trebuia să fie” sau “bineînțeles, trebuia să ies din situația aceea, pentru că sunt deștept și știu să iau decizii bune”. Pentru că nu e așa!
- Nu separa promisiunile lui Dumnezeu de Cine este Dumnezeu! Când te gândești la Dumnezeu, implicit, trebuie să-L vezi și să-L percepi ca pe Dumnezeu al Promisiunilor.
- Fă-ți altare de “aducere-aminte”! După o zi grea sau perioadă dificilă, transformă un obiect într-un moment de aducere-aminte. Acesta va fi un obiect care îți va aminti că Dumnezeu a fost cu tine și te-a ajutat. Poate fi un obiect decorativ pe care să scrii data și anul/verset cheie, poate fi o strofă dintr-un cântec, pe care o scrii și o pui într-o ramă, poate fi o plantă pe care o sădești, poate fi o fotografie a unui obiect etc. Orice îți ajută memoria ta!
- Scrie o listă de promisiuni împlinite de către Dumnezeu în viața ta! Aceasta te va ajuta să vezi cât de credincios este El.
Nu este altă cură de vindecare pentru Alzheimerului spiritual, decăt prin “a vedea ce-a făcut Dumnezeu mai înainte” și prin “a memoriza adevărul că Dumnezeul meu este Dumnezeul Promisiunilor”.
