Omul care L-a ținut pe Dumnezeu în brațe

“Si iata ca in Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viata sfanta si era cu frica lui Dumnezeu. El astepta mangaierea lui Israel, si Duhul Sfant era peste el. Duhul Sfant il instiintase ca nu va muri inainte ca sa vada pe Hristosul Domnului. El a venit in Templu, manat de Duhul. Si, cand au adus parintii inauntru pe Pruncul Isus, ca sa implineasca cu privire la El ce poruncea Legea, Simeon L-a luat in brate, a binecuvantat pe Dumnezeu si a zis:“Acum, sloboade in pace pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau. Caci au vazut ochii mei mantuirea Ta, pe care ai pregatit-o sa fie inaintea tuturor popoarelor, lumina care sa lumineze Neamurile si slava poporului Tau, Israel.”Tatal si mama Lui se mirau de lucrurile care se spuneau despre El. Simeon i-a binecuvantat si a zis Mariei, mama Lui: “Iata, Copilul acesta este randuit spre prabusirea si ridicarea multora in Israel si sa fie un semn care va starni impotrivire. Chiar sufletul tau va fi strapuns de o sabie, ca sa se descopere gandurile multor inimi.” Luca 2:25-35

Da, Simeon este acel om care L-a ținut pe Isus în brațe!

Cine era acest Simeon?

Dicționarul biblic susține că Simeon înseamnă – ”care a fost ascultat; ascultare”. El este un om neprihănit și evlavios căruia Duhul Sfânt îi descoperise că nu avea să moară înainte de a-L fi văzut pe Cristosul Domnului.”¹

”Simeon, a fost îndemnat de Duhul Sfânt să fie prezent și să țină Copilul în brațe.”²

„Sosind în Templu în momentul când Iosif și Maria veniseră cu Pruncul Isus, Simeon L-a recunoscut în El pe Mesia cel făgăduit și a mărturisit că acum putea să moară liniștit.

Apoi, bătrânul Simeon a înștiințat-o pe Maria că avea să sufere mult din pricina destinului rezervat Fiului ei.”¹

În același moment, Simeon anunță că ”Neamurile vor fi beneficiari finali ai mântuirii lui Dumnezeu”⁴

Acest Simeon „aparținea rămășiței evlavioase de evrei care așteptau venirea lui Mesia.” ³  

E important să observăm că el aparținea rămășiței de evrei. După ce Dumnezeu i-a împrăștiat prin Babilion și Asiria pentru că nu au fost dedicați Legământului, El a păstrat mereu o rămășiță care a primit multe (și importante!) promisiuni. Iar Simeon este unul din această rămășiță! Simeon este și mărturia împlinirii promisiunilor lui Dumnezeu.

Umirea și adorarea lui Simeon

Înainte de toate acest discurs a lui Simeon este o cântare? Când îi vine omului să cânte?  Când inima îi dă pe din-afară de bucurie, uimire și grandoare!

Iată ce zice profesorul și teologul William MacDonald despre momentul uimirii și adorării lui Isus de către Simeon:

”Luându-L pe Isus în brațe, el a rostit memorabila cântare cunoscută astăzi sub denumirea de ”Nunc Dimittis” (Acum eliberează în pace pe robul tău…)³

Esența cântării este următoarea: Doamne, acum Tu mă lași să plec în pace, căci am văzut mântuirea Ta în Persoana acestui Copil, Răscumpărătorul promis, așa cum mi-ai făgăduit. Tu L-ai rânduit să aducă mântuire tuturor claselor de oameni. El va fi o lumină care va aduce revelație Neamurilor (Prima Sa Venire) și va străluci în slavă asupra poporului Tău Israel (A Doua Sa Venire). Simeon era pregătit acum să moară, după ce Îl întâlnise pe Domnul Isus. Boldul morții a fost îndepărtat.

…După această izbucnire inițială de slavă la adresa lui Dumnezeu, pentru Mesia, Simeon i-a binecuvântat pe părinți, rostind apoi cuvinte profetice Mariei.”³

 Dacă stau să mă gândesc la bucuria și uimirea lui Simeon în timp ce Îl ținea pe Isus în brațe, îl văd cu inima împăcată și cu o credință care mută munții. El a așteptat prin credință acest moment în fiecare zi, probabil. Parcă îl văd trezindu-se dimineața și ieșind din casă, își îndrepta privirea spre Templu din Ierusalim și spre cer întrebându-L pe Dumnezeu: ”Doamne, oare e azi?” Și aștepta cu anticipare toată ziua, mergând seara la somn sub mângâierea Duhului Sfânt că va veni ziua aceea. Poate tresărea noaptea prin somn și avea impresia că Duhul lui Dumnezeu i-a vorbit ceva. Nu ar fi ratat niciun cuvânt din ceea ce i-ar fi spus! Însă, mereu, a avut viziunea că într-o zi va vedea ”mângâierea lui Israel”! Mereu a știut că Dumnezeu este Dumnezeul Promisiunilor și ceea ce i-a promis se va împlini. Cu siguranță că a avut și momente de incertitudine. Dar acea lucrare a Duhului Sfânt și a credinței care sălășluia în el, l-a ridicat mereu deasupra incertitudinilor!

Bucuria și entuziasmul lui Simeon este de nedescris în momentul în care trăia momentele ordinare ale zilei și dintr-odată Duhul Sfânt i-a zis: ”Aceasta e ziua, Simeon!” Și Simeon a lăsat totul și s-a dus la Templu sub călăuzirea Duhului Sfânt. Și acolo a știut imediat Cine e Isus! L-a recunoscut pe Acela pe Care Îl aștepta de-atâta vreme!

Nu se aseamănă această așteptarea a lui Simeon cu așteptarea noastră despre cea de a doua venire a lui Isus?! Poate îți îndrepți și tu în fiecare zi privirea spre cer și întrebi: ”Doamne, oare e azi?” Sau poate te mâhnești că a trecut mult timp, după calculele tale, și El încă nu a venit? Sau poate planurile, responsabilitățile și munca te țin atât de ocupat încât rar îți mai amintești de promisiunea lui Isus? Orice ar fi, rămâi ca Simeon sub mângăierea Duhului Sfânt și în puterea credinței că El va veni în ziua pe care Tatăl a ales-o. Pentru că Dumnezeu niciodată nu întârzie și niciodată nu vine prea repede!

Dar cu siguranță este un singur cuvânt care descrie venirea lui Isus în acea noapte în Ierusalim – ordinar. La fel era și ziua, și rutina lui Simeon când i-a vorbit Duhul Sfânt ca să meargă la Templu. Însă în acel ordinar al zilelor noi putem trăi extraordinar! Este extraordinar să te întâlnești cu Isus în fiecare dimineață, să rămâi condus de Duhul Lui, să faci totul prin puterea Lui, să mergi seara la somn sub mângâierea Lui.

Se prea poate ca și acest Crăciun să pară ordinar pentru tine. De-atâția ani sărbătorești Crăciunul, de-atâția ani sărbătorești la fel, auzi aceleași mesaje, poate cânți aceleași colinde etc.

Vrei ceva extraordinar!

Vrei ceva palpabil!

Vrei un semn!

Vrei o stea mare pe cer care să arate evenimente extraordinare!

Vrei bucuria aceea pe care a trăit-o Simeon când L-a ținut pe Isus în brațe! &nbspVrei ALTCEVA!

Însă acel ”altceva” nu vine doar într-o singură zi. Acel ”altceva” este hrănit și udat cu ordinarul fiecărei zile. Da, de acea rutină în care rămâi credincios lui Isus și promisiunilor Sale.

Simeon L-a ținut pe Dumnezeu în brațe, tu și eu Îl ținem în inima și ființele noastre! Doar lasă-ți inima să se umple de acea bucurie și de acea credință care te conduce la acea uimire și adorare dumnezeiască.

Crăciun extraordinar să ai!

”De 1000 de ori dacă s-ar mai naște Hristos în Betleem

și niciodată în viața ta, pentru tine Crăciunul nu există!”

Prof. Stelian Tofană