“…Îi priveam cu nesaț cum se joacă și cât de implicați erau în tot ceea ce făceau. El îi explica cu lux de amănunte toate detaliile unei mașini. Apoi răspundea neobosit, parcă, la zecile de întrebări pe care i le punea băiatul nostru de 3 ani. Erau așa de absorbiți de jocul lor încât a trecut neobservat zâmbetul și gândul meu. Mă gândeam că adunase oboseală la serviciu, dar se implica total în jocul lor. Și apoi gândul m-a dus …
