“Povestea lor a fost una de dragoste adevarata si chiar si atunci cand altii au intervenit in viata lor, ei tot se iubeau ca in prima zi.
Intr-una din aceste zile, povestea lor urma sa se schimbe. Aveau sa plece undeva departe. Totul a inceput cand el a avut un vis si si-a chemat sotiile la el ca sa le zica despre ceea ce a visat si ca numai vede bunavointa in inima socrului sau. Cu acestea zise, el le cheama sa plece in tara lui. O tara unde sa-si poata creste copiii in liniste si sa-L urmeze pe Dumnezeul lui.
Ea, sotia privilegiata, iubita si respectata, si-a dat seama ca tatal ei nu o mai respecta si o privea ca pe o straina din cauza sotului ei care o iubea mult. Si ea a fost gata sa plece si l-a incurajat pe sotul ei in ceea ce urma sa faca.
Femeia aceasta i-a cazut tronc la inima din prima zi cand a vazut-o pentru ca era frumoasa la chip. Apoi dupa ce ii devenise sotie, se pare ca face orice ca sa-l faca fericit si sa-i nasca multi copii.
Totusi, cand se pregateau de plecare, cand el nu era in preajma ei, ea intra in casa tatalui ei si ii fura idolii.
Erau deja plecati din tara in care traisera atatia ani, cand tatal ei vine pe urmele lor. Si in toata discutia lor, la un moment dat il intreaba pe el de ce i-a furat idolii. El, nestiind ce se intampla, ii promite socrului sau ca daca va gasi idolii la cineva din familia lui, atunci acea persoana sa moara. Dupa lungi cautari, tatal ajunge la fiica lui, iubita lui, si aceasta reuseste sa minta asa de frumos incat tatal ei ramane cu buza umflata si nu-si gaseste idolii.
Tatal pleaca acasa in tara lui, iar ei isi continua drumul. Si idolii tatalui ei sunt scosi din tara si dusi in tara care le va deveni casa.
Ma intreb cat de importanti erau acei idoli de venise tatal ei pe urmele lor ca sa-i gaseasca, iar sotul ei era gata sa piarda pe cineva drag din familia lor?”
Probabil ca ati recunoscut povestea lui Iacov si a Rahelei cand fug din Padam-Aram in Canaan. O poveste cu multe intrigi pe care o gasim in Geneza 29-31.
Nu demult am citit partea aceasta din Geneza. Si versetul acesta, cand Rahela ii fura idolii tatalui sau, inainte ca sa se mute din Padam-Aram in Canaan, mi-a “sarit in ochi”, cum zicem noi, si mi-a provocat mintea sa puna intrebari.
Una dintre intrebarile care mi-a persistat in minte e: “Ce-a facut-o sa-i fure idolii?”
Rahela era atat de bogata acum din cauza lui Iacov si ai impresia ca nu are nevoie de nimic de la tatal ei. Ca, probabil, abia astepta sa plece de-acolo si de sub abuzul tatalui ei.
Si, totusi, ii fura ceva – ii fura idolii.
Acei idoli despre care Laban NEAPARAT il invinovateste pe Iacov ca i-ar fi furat. Si cauta disperat la toata familia lui Iacov acesti idoli. Si va imaginati cat de bogat era Iacov si ce familie mare avea acum! I-a luat timp mult sa caute. De ce erau acesti idoli atat de importanti si pentru Laban?
Pentru ca acestia erau dumnezeii lui. Biblia (Noua Traducere Romaneasca) explica acesti idoli (terafimi) in felul urmator: idoli ai casei, similari penatilor (nume date zeitatilor din mitologia etrusca si romană, considerate a fi ocrotitoare ale casei si ale familiei) – Geneza 31:19, NTR.
Prin urmare acesti idoli reprezentau divinitatea care, conform credintei lui, il protejau, il ajutau, ii aduceau bunastare in familia lui. Si atunci cand au disparut din casa, e ca si cum viata lui spirituala s-a scufundat, iar familia si casa lui erau deschise oricarui atac. Iar pentru Laban familia si casa reprezentau totul. Si se pare ca nu numai pentru el, dar si pentru Rahela care ii fura si ii duce cu ea in locul nou in care se muta.
In alte cuvinte, acel verset s-ar rescrie:
“Rahela a furat dumnezeii care-i aparțineau tatălui ei.”
Rahela vedea bogatia si bunastarea ca si venind de la idolii din casa tatalui ei. Si pentru ca familia si casa insemna totul pentru ea, isi ia aparatorii cu ea in tara asta straina. E greu sa-ti imaginezi ca Iacov era sotul ei. Da, acel Iacov care Il asculta pe Dumnezeu si acest Dumnezeu facuse atatea minuni pentru ei. Se pare ca pentru Rahela aceasta nu era realitatea in care traia. Pentru ea era dificil sa isi paraseasca idolii pentru ca a crescut cu ei in casa, la ei s-au inchinat ca familie pe cand ea era copila.
Pana acum am verificat si ne-am uitat prin bagajele fizice si spirituale ale Rahelei care pleca din casa parintilor ei. Ce-am vazut acolo poate ne-a inspaimantat, poate ne-a dezamagit, poate ne-a dezgustat. Poate nu te mai uiti la Rahela cu aceeasi ochi.
Dar acum va invit s-o lasam un pic pe Rahela pe drumul ei spre Canaan si in gandurile ei. Iar noi sa tragem cu ochiul prin bagajele vietii noastre.
Spre deosebire de Rahela, care traia in Siria ( Padam-Aram era in nordul Siriei) unde idolii se faceau in “fabrici” de idoli, unde fiecare il cunostea pe mesterul care facea idolii de la coltul strazii, unde in fiecare casa era un altar cu idoli mosteniti din generatie in generatie, noi locuim in Romania, sau in alta tara din Europa postmoderna. Aparent ne asteptam sa nu gasim niciun idol prin bagajele noastre.
Insa ramaneti cu mine ca sa ne uitam un pic mai in spate, sa sapam prin casa parintilor nostri. Fiecare venim dintr-o familie sau un context pe care l-am numit familie. Si vrem nu vrem, in timp ce am crescut in familia noastra am vazut si am practicat diferite lucruri. Si am facut aceasta pentru ca parintii nostri ne-au zis ca e bine si pentru ca ei faceau la fel. Iar lucrurile acestea au devenit parte din viata noastra. Cat am stat in familia parintilor nostri nu am observat poate ceea ce era gresit cu aceste lucruri. Dar a venit ziua in care, la fel ca si Rahela, ne-am facut bagajul si ne-am mutat. Fie ca am plecat la Universitate, liceu sau un loc de munca, fie ca ne-am casatorit.
Si in locul acesta nou am intalnit alti oameni care se uitau cam ciudat la unele dintre obiceiurile noastre. Iar noi ne-am gandit ca nu ne plac. Sau am gasit oameni care s-au imprietenit foarte repede cu noi TOCMAI din cauza acestor “lucruri” pe care le faceam la fel.
E timpul sa ne uitam mai adanc in bagajul nostru si sa vedem ce inseamna aceste “lucruri”. Eu cred ca la noi, la români, superstitiile sunt primele pe care le vom gasi in bagaj. Ma inspaimant, cateodata, de atatea superstitii pe care le credem si le urmam cu toata inima. Apoi traditiile nesanatoase (legalismul) sunt lucrurile, pe care, asa de usor, le luam din familia parintilor nostri.
Superstitiile si traditiile nesanatoase sunt idolii pe care ii gasim in bagajele Rahelei din cultura noastra. Acestea au o putere si o legatura spirituala neimaipomenita in viata noastra. Si se furiseaza asa de usor in inima si mintea noastra. Fara ca sa le scoatem din bagaj la lumina, ele se inmultesc pe zi ce trece acolo in bagajul inimii noastre. Apoi le transmitem fiicei sau fiului nostru. Si ei fac la fel. Si tot asa din generatie in generatie. Pana cand stai de vorba cu vecina sau cu rudele tale si te lasa perplex referitor la ceea ce gandesc si fac pentru ca sa aiba o familie fericita. Atunci te intrebi “Doamne, de unde credem noi toate aceste lucruri?”
Sau poate te surprinzi pe tine legat de traditiile si superstitiile pe care le crezi si le practici.
Si cum suntem inainte de sarbatorile de iarna, sa ne oprim la cateva traditii pe care le-am “furat” din familia noastra: trebuie sa imi iau haine noi neaparat, trebuie sa pregatesc o masa pompoasa pentru ca vine cutare si cutare, trebuie sa le cumpar copiilor cele mai scumpe cadouri pentru ca sa FIE FERICITI de sarbatori si pentru ca sa fie primii printre prietenii lor etc.
Observati acest “trebuie”? Daca cineva te intreaba de ce ai face toate acestea, iar raspunsul pe care i-l dai e “trebuie”, atunci legalismul te infasoara incet. De ce e legalism? Pentru ca traditiile, facute de ochii lumii si care nu au nicio explicatie decat sa stoarca din tine viata, inseamna legalism. Nu asa au fost si fariseii din timpul lui Isus?
Am oameni in jurul meu care zic ca sunt crestini, dar sunt innebuniti de-a urma superstitiile acestei culturi. A trebuit sa fiu radicala, uneori, si sa le zic clar: “ Ori credeti in Isus, ori in superstitii. Ambele nu functioneaza!”
Acesti idoli subtili ne pot tine viata in loc. De aceea, avem nevoie de Duhul Sfant ca sa ne descopere ce se ascunde prin ascunzisurile inimii noastre.
Te las cu o intrebare la care te invit sa meditezi in urmatoarele zile: “Cat de constient(a) sunt de idolii/superstitiile pe care le cred?”
Si te mai las cu un text foarte bun din Galateni 4:8-10:
“Atunci când voi nu-L cunoșteați pe Dumnezeu erați înrobiți celor care, prin natura lor, nu sunt dumnezei. 9 Însă acum, după ce ați ajuns să-L cunoașteți pe Dumnezeu sau mai degrabă să fiți cunoscuți de Dumnezeu, cum de vă întoarceți iarăși la acele principii slabe și sărăcăcioase, cărora vreți să le fiți din nou sclavi?! 10Voi țineți zile, luni, anotimpuri și ani.” (evidentierile imi apartin)
