“…Îi priveam cu nesaț cum se joacă și cât de implicați erau în tot ceea ce făceau.
El îi explica cu lux de amănunte toate detaliile unei mașini. Apoi răspundea neobosit, parcă, la zecile de întrebări pe care i le punea băiatul nostru de 3 ani. Erau așa de absorbiți de jocul lor încât a trecut neobservat zâmbetul și gândul meu.
Mă gândeam că adunase oboseală la serviciu, dar se implica total în jocul lor. Și apoi gândul m-a dus tot mai departe…”
Când am realizat că avusesem un șir lung de gânduri, mă marcase un gând anume: ”El e modelul de tată, care își asumă responsabil rolul de părinte. Își ia timp intenționat pentru copilul lui indiferent dacă e obosit, flămând, nemulțumit de unele lucruri care nu i-au reușit. Și, foarte important, se dăruiește total.” Da, acesta este tatăl pe care mi l-am dorit pentru copilul meu și bărbatul pe care mi l-am ales.
Rolul și impactul lui ca tată este extrem de important și are impact enorm atât acum, cât și în viitor. Tații din societatea noastră au de dus lupte mari cu timpul care e tot mai încărcat, cu modul de stabilire a priorităților etc. Dar, rolul lor, fiind atât de important, e neapărat să nu omită relația cu familia și copiii.
De aici și întrebarea mea: ”Ce fel de tată îți dorești pentru copilul tău sau pentru copiii tăi?”
Unul doar exuberant, doar care este sufletul grupului din care face parte, doar care lasă o anumită impresie ”Wow!”?
Sau unul care își înțelege și își asumă rolul de părinte, care face o prioritate din relația lui cu ai săi copii, care se interesează de dezvoltarea sa personală în ale educației, care CITEȘTE, care învață?
Noi, soțiile, putem să-i încurajăm în a fi acei tați care își asumă rolul fără a pune vreo presiune asupra lor ca să fie ca alții. Da, tatăl copiilor tăi e unic și el trebuie să rămână unic. Nu trebuie să copie pe nimeni și nu trebuie să devină ca alți tați. Are voie să se inspire de la alți tați, dar nu trebui să fie ca alții. El trebuie să țintească să fie ca Modelul nostru Suprem, Dumnezeu.
Un alt aspect important în caracterul unui tată implicat este comunicarea integră, sinceră și la timp.
Doctorul în psihologie și profesorul de pedagogie, Elena Morozova, scrie, în cartea sa ”Cum să ne păstrăm familiile”, următoarele: ”În familie comunicăm permanent, dar cei mai mulți nu știm să o facem. O facem atât de strâns, încât deși poate nu ne vom spune nimic, comunicarea nonverbală poate să aibă loc printr-un schimb de priviri, un zâmbet, o încruntare a sprâncenelor etc. Atât timp cât ai familie, nu poți să ridici un zid de comunicare între tine și soțul sau soția ta!”
Iar comunicarea dintre soți, sau lipsa ei, afectează și comunicarea dintre părinți și copii. De ce? Dacă eu ca persoană respect valoarea comunicării în relație cu soțul meu și soțul meu o respectă la fel, atunci ambii vom respecta și comunicarea părinte-copil. Pentru că aceasta, de fapt, este o valoare a familiei noastre.
Iar comunicarea aduce viață și claritate, dacă e făcută înțelept.
În toate acestea de mai sus, dacă ai observat, niciodată nu am menționat ”tată perfect”, ”un tată care își asumă rolul în mod perfect”, ”comunicare perfectă”etc. Pentru că nu există un tată perfect pe pământ. Și așa e cel mai bine pentru că orice tată/viitor tată trebuie să aibă spațiul și libertatea de-a greși. Acesta e cel mai bun ingredient al rolului de părinte! Faptul că un tată greșește îi dă oportunitatea să se dezvolte, să exceleze în rolul lui de tată și, cel mai important, să se smerească. Iar aceasta îi aduce bucurie inimii lui Dumnezeu! Pentru că este rețeta perfectă lăsată de Dumnezeu nouă, părinților!
”Ce fel de tată îți dorești pentru copilul tău sau pentru copiii tăi?”…
Înainte de toate trebuie să te uiți după un semn clar. Dacă bărbatul pe care îl alegi ca soț își asumă rolul și e responsabil în relația cu tine, comunică sincer cu tine (nu perfect!), dacă ai ce povesti cu el, dacă te încurajează să fii cea mai bună versiune a ta și “nu-ți taie aripile”, ai în fața ta imaginea exactă a tatălui copiilor tăi. Dacă își asumă rolul în relația cu tine, își va asuma rolul și în relația cu ai voștri copii. Dacă are ce povesti cu tine oricând și oriunde, la fel va face și în relația tată-copil. Ecuația e simplă și paradigma se repetă!
În caz contrar, să nu uităm că orice bărbat în relație personală cu Isus a fost răscumpărat și că Dumnezeu Își face lucrarea lui bună în el. Doar e nevoie de încurajare, răbdare, timp și susținere.
Unii bărbați se schimbă mult o dată cu nașterea copiilor. Își doresc să învețe cum să comunice mai bine, încep să își asume rolul de tată, chiar dacă nu și-au asumat așa mult rolul de soț, vor să învețe multe lucruri despre educația copiilor etc.
Cert e că a fi părinte e un lucru mare și cere mult sacrificiu. Iar rolul de tată este un rol pe care bărbații lui Dumnezeu trebuie să-l însușească, să-l cucerească în fiecare zi și să-l facă cunoscut în societatea noastră. Dacă vrem o generație ca fiii lui Isahar (1Cron.12:32), atunci tații trebuie să-și ocupe rolurile de tați. Ei trebuie să sacrifice timp, energie și confortul personal pentru a ține torțile aprinse în Ecclesia minor1 a lor. Și apoi vom vedea o schimbare profundă și în Ecclesia2.
Când stai în tăcerea inimii și a minții tale, gândește-te din nou la întrebarea:”Ce fel de tată îți dorești pentru copilul tău sau pentru copiii tăi?”
Și asigură-te că îl susții să fie unic, relaxat, fără să aibă presiunea de-a deveni un tată cool așa cum se vrea în unele grupuri și chiar în societatea noastră.
Ecclesia minor1 – lat. o biserică mai mică, adică familia.
Ecclesia2 – lat. biserică
