De curând am început să citesc Evanghelia după Matei. Obiceiul meu de-a citi și de-a studia o carte din Biblie îmi ia cam o lună (depinde cât de lungă e cartea). Citesc, pun întrebări textului și îmi scriu ceea ce îmi vorbește Dumnezeu. De obicei, îmi iau o săptămână sau patru zile ca să citesc și să studiez un singur capitol. Îl citesc în fiecare zi timp de o săptămână sau de 4 zile. În tot acest timp încep să-mi apară întrebările sau primesc revelațiile lui Dumnezeu despre anumite aspecte.
În modul acesta mi-a atras Dumnezeu atenția asupra pasajului din Matei 4:1-11 despre ispitirea lui Isus în pustiu:
“1. Atunci Isus a fost dus de Duhul in pustiu, ca sa fie ispitit de diavolul.
- Acolo a postit patruzeci de zile si patruzeci de nopti; la urma a flamanzit.
- Ispititorul s-a apropiat de El si I-a zis: “Daca esti Fiul lui Dumnezeu, porunceste ca pietrele acestea sa se faca paini.”
- Drept raspuns, Isus i-a zis: “Este scris: “Omul nu traieste numai cu paine, ci cu orice cuvant care iese din gura lui Dumnezeu.”
- Atunci diavolul L-a dus in sfanta cetate, L-a pus pe streasina Templului
- si I-a zis: “Daca esti Fiul lui Dumnezeu, arunca-Te jos; caci este scris: “El va porunci ingerilor Sai sa vegheze asupra Ta; si ei Te vor lua pe maini, ca nu cumva sa Te lovesti cu piciorul de vreo piatra.”
- “De asemenea este scris”, a zis Isus: “Sa nu ispitesti pe Domnul Dumnezeul tau.”
- Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte inalt, I-a aratat toate imparatiile lumii si stralucirea lor si I-a zis:
- “Toate aceste lucruri Ti le voi da Tie, daca Te vei arunca cu fata la pamant si Te vei inchina mie.”
- “Pleaca, Satano”, i-a raspuns Isus. “Caci este scris: “Domnului Dumnezeului tau sa te inchini si numai Lui sa-I slujesti.”
- Atunci diavolul L-a lasat. Si deodata au venit la Isus niste ingeri si au inceput sa-I slujeasca.” (traducerea Cornilescu)
După câteva citiri ale acestui pasaj, am realizat că Satan are tupeu. Pe Însuși Dumnezeu vrea să-L ispitească! D-apoi pe om? Să nu fim naivi, crezând că Satan ne înconjoară când vine vorba de ispită! Din contra, Îsi va folosi orice oportunitate că poate-poate are vreun câștig. Nu contează cât de mic ar fi acest câștig pentru Satan, dar pentru noi poate deveni o bătălie aprigă prin care s-ar putea să ne fure concentrarea asupra lucrurilor pe care trebuie să le facem pentru Împărăția lui Dumnezeu.
Care este scopul acestor ispite? Unde a vrut, totuși, Satan să ajungă cu ele? Nu știa că Isus e Dumnezeu Însuși și că nu v-a reuși să-L ispitească? Dar poate-poate…De ce să nu încerce? Oare nu Satan e acela care a vrut să strice planul lui Dumnezeu de răscumparare de-a lungul istoriei? De-atâtea ori în Biblie avem impresia că gata-gata se termină cu orice speranță și nu va mai veni Mesia. Iar Satan a contribuit la aceasta aproape de fiecare dată. Însă, Dumnezeu a avut mereu planul Său uimitor!
Apoi m-am întrebat de ce Satan Îl ispitește pe Isus doar în 3 moduri specifice? A țintit 3 aspecte clare: hrana fizică, credința în Tatăl, închinarea.
Oare ai stat vreodată să te gândești mai profund la aceste aspecte din viața ta și de ce anume în aceste aspecte vrea Satan să-L ispitească pe Isus?
Concluzia la care am ajuns eu e că Satan atacă omul, de obicei, la trei nivele importante și foarte sensibile:
- fizic (dar și cel al identității “Dacă ești Fiul lui Dumnezeu…”),
- moral,
- spiritual.
Și îți dau un exemplu. De câte ori în ultimii doi ani și jumătate te-a luat frica că nu vei avea suficientă mâncare ca să pui pe masă? Sau de câte ori te-ai frământat cu această “problemă” încât te-ai trezit că acționezi sau gândești ca și majoritatea de lângă tine care nu au o relație cu Dumnezeu?
Un alt aspect important care mi-a atras atenția în acest pasaj e răspunsul lui Isus la fiecare dintre cele trei ispite.
La primele două Isus îi raspunde ferm.
Dar Isus e categoric și drastic când vrea Satan să-L ispitească despre închinare. Îl taie pur și simplu: “Pleacă, Satano”. Dacă am citi printre rânduri Isus îi zice: “Până aici! Ți-ai permis prea mult!”
De ce reacționează în modul acesta? Pentru că atunci când vine vorba cui să-i aduci adorare și cui să i te închini, avem de-a face cu cel mai sensibil domeniu al vieții noastre.
Trebuie să fim foarte atenți cui ne închinăm. Cine e centrul închinării noastre e și centrul vieții, gândirii și acțiunilor noastre. Pentru acela facem toate lucrurile. Iar “acela” poate fi oricine: cariera, familia, copiii, soțul, prietenii, liderii, oamenii pe care îi slujim etc. Linia este foarte fină aici. De aceea avem nevoie să ne facem un obicei de a-L lăsa pe Dumnezeu să ne verifice inima și să vedem pe unde suntem.
Pentru că odată îngenuncheată închinarea, toate îi urmează!!!
