Era prin noiembrie anul trecut – o lună de la nașterea bebelușului nostru – când am primit un gând care îmi dăduse o claritate enormă asupra unei întrebări pe care o voi explica, la un moment dat, în acest articol. L-am lăsat acolo și am zis că dacă se repetă de câteva ori, atunci e de la Domnul. Acesta e un mod de a verifica dacă ceea ce primesc e de la El.
Și gândul acesta a insistat (și azi mai insistă!).
Dumnezeu îmi zicea că: “Acei care au o viziune și un scop pentru viața lor, vor trăi/trăiesc diferit în această perioadă a pandemiei.” Nu voi face pandemia centrul atenției acestui articol! Adică, stați liniștiți. Si vă invit să rămâneți mai departe cu mine 🙂
Gândul acesta îl regăsim și în Osea 4:6, si în Proverbe 29:18.
“Poporul Meu piere din lipsa de cunoștință.” Osea 4:6a
“Când nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu;” Proverbe 29:18a
Lipsa de cunoștință a planului lui Dumnezeu te duce și ne duce la distrugere. Uităm că am fost creați cu un scop. Nu trebuie doar să supraviețuim pentru că așa e viața acum! Niciodată poporul lui Dumnezeu nu a fost chemat să supraviețuiască. Ba din contră, suntem chemați să trăim viața din belșug.
Iar când nu avem parte de revelații (“descoperire dumnezeiască”), vom trăi fără viziune. Și cum arată o viață trăită fără viziune?
Are câteva semne clare: apatie, condusă de frică, crede orice vede pe piața mass-media, propagă frica și intimidarea din jur, se retrage din rândurile celor care credeau în imposibil acum un an-doi în urmă, stă pe canapea ore întregi făcând “nimic” etc.
Cred că vă este cunoscut acest portret pentru că și voi l-ați văzut și încă îl vedeți în jurul vostru, nu doar eu. Într-un cuvânt, e o viață trăită din fărâmituri.
De ce am vrut să aștern aceste cuvinte de data aceasta? Totul are de-a face cu o întrebare care mă frământă încă de la începutul “dezlănțuirii” acestui virus. În toată confuzia și frica, și intimidarea aceea din jur a “inamicului nevăzut”, mă preocupa asta: “Doamne, care e adevărul a tot ceea ce se întâmplă acum și cum va arata viața în aceste condiții?” Ori de cate ori mă rugam vis-a-vis de această întrebare sau ori de cate ori așteptam un răspuns clar, nu primeam nimic specific de la Dumnezeu. Pana când, in noiembrie, fiind prinsă zi de zi cu perioada nouă de viață, mi-a picat gândul (despre care vă ziceam) “ca din cer”, cum zicem noi. Și m-a încurajat mult! Îmi dăduse curaj să visez în continuare la tot ceea ce planificasem cu El. Inițial m-am gândit că era o încurajare doar pentru mine. Însă, după ceva timp, când am observat direcțiile și perspectivele persoanelor din jurul meu, mi-am zis că fără viziune și scop de la Dumnezeu oamenii se pierd. Recunosc că îmi era greu să mai găsesc persoane gata să viseze și să vorbească despre altceva decât nebunia vremii în care trăim. Erau și sunt puțini oameni curajoși să viseze cu Dumnezeu, să creadă că viața merge înainte, iar noi avem o chemare pe care trebuie s-o ducem la sfârșit! Tânjeam să discut cu cineva despre un viitor cu perspective FĂRĂ ca să se plângă de vremea în care trăim.
Fiind o ambițioasă, m-am asigurat că voi căuta DOAR compania acelor curajoși care rămân fermi in ceea ce credeau și înainte de pandemie. Am ales să verific mai amănunțit orice informație pe care o las să-mi intre in creier. Deci am pus discernământul la treabă mai mult ca oricând! Am limitat știrile și mai mult! Oricum nu le dădeam acces la mintea mea nici mai înainte. Și mi-am “făcut curat” prin paginile, grupurile de socializare. Am limitat cel mai mult influențele care caută să scindeze societatea noastră în PRO și CONTRA. Mă afectează de-a dreptul atunci când văd dezbinare și nu chemare la a trăi în pace unii cu alții.
Vedeți voi, ca să trăim drept și să nu ne pierdem prin haosul acestor vremi, trebuie să luăm decizii drepte și să fim categorici. Iar aceasta ne va costa relații, energie, timp etc.
Mă rog ca să aveți CURAJUL să ziceți “Nu!” și să fiți oameni purtători de viziune și scop.
Cu drag de voi,
Virginia
