Deseori Îl vedeam în Grădina Ghetsimani. Dacă nu venea la răsăritul soarelui, atunci venea la apusul lui. Dacă nici la apus, atunci venea la miezul nopţii. Eram atât de obişnuită cu Prezenţa Lui, încât doream mereu să se aşeze sub pomul unde eram eu. Prezenţa Lui aducea lumină, frumuseţe, viaţă. Surorile mele nu mă înţelegeau de ce Îl aştept atât de mult. Da, Îl aşteptam mereu. Dar de fiecare dată cu inima strânsă: Îmi era frică că va veni pentru …
