”Îmi aduc aminte de credința ta neprefăcută,
care s-a sălășluit întâi în bunica ta Lois și în mama ta Eunice
și sunt încredințat că și în tine.” 2 Timotei 1:5
”Credința nu este doar afirmarea unui set de convingeri; este ceva care trăiește în noi.
Atunci când credința în Isus Hristos se sălășluiește în sufletele noastre, ea transformă fiecare parte a ființei noastre, fiecare aspect al vieții noastre.
Iar credința vie nu este statică. Ca toate lucrurile vii, ea crește și se maturizează în timp. Asemenea unui pom plantat lângă râuri de apă, ea aduce roade în viețile noastre și în viețile altora.” – spunea autoarea Tina Boesch
Ce înseamnă această credință neprefăcută care locuia în bunica lui Timotei, iar mai apoi a transmis-o fiicei ei, Eunice? Iar Eunice a înțeles foarte bine că e rolul ei s-o transmită mai departe lui Timotei.
Dacă vă uitați în DEX, ”neprefăcută” înseamnă ”adevărată, reală, cinstită, loială, deschisă.”
În greacă, cuvântul folosit pentru a descrie credința lui Lois și a Eunicei este ”anypokritos”, care înseamnă „a nu fi ipocrit.”
Ne întrebăm, probabil, care este credința neprefăcută și ce soi de ”credință” este aceea ipocrită.
Credința neprefăcută și sinceră este credința biblică, credința în Isus (în Trinitate, bineînțeles!). Această credință nu se atașează nimănui și nu se agață de lucruri. Ea este pură și se referă doar la Unicul Dumnezeu. Ea crește încet în tine, te cuprinde și ajunge să mute munții. Ea crede atât pentru suflarea de zi cu zi, cât și pentru miracolele vindecării și învierii din morți. Nu face gălăgie, dar crește constant. Și creșterea ei nu este favorizată de momentele ușoare, ci de obstacole, frământări și nemulțumirea sufletului față de lumea căzută în care trăiește. Ea tânjește Raiul și vede Prezența Lui, și cea de-a doua a Lui venire!
”Credința” ipocrită este masca omului care se minte pe el însuși că are credință în Dumnezeu. Dar pentru el, dumnezeu, este orice lucru care îl face să se simtă bine, orice sursă care îi promite luna de pe cer, orice situație care demolează orice obstacol. Nestatornicia este semnul ei. Nu este o sămânță care a căzut într-un pământ bun, ci mai degrabă e o sămânță care se mută după cum bate vântul confortului. Iar Iacov le zice acestor oameni ”să nu se aștepte să primească ceva de la Domnul”, ”pentru că cine se îndoiește seamănă cu valul mării, tulburat și împins de vânt încoace și încolo. Un astfel de om să nu se aștepte să primească ceva de la Domnul, căci este un om nehotărât și nestatornic în toate căile sale.” Iacov 1:6-8
Iar Tina Boesch continuă să ne arate cum era credința neprefăcută care s-a sălășluit în Lois și Eunice, iar apoi și în Timotei:
”Aceste două femei erau cunoscute pentru o credință autentică și adevărată. Majoritatea traducerilor în limba engleză folosesc cuvântul „sincer” pentru a descrie devotamentul lor față de Domnul.”
Isus i-a zis lui Petru că s-a rugat pentru el ca să nu-și piardă credința pentru că Satan i-a cerut să-i cearnă ca grâul, exact cum a făcut cu Iov:
”Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul.
Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credința ta; și, după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întărești pe frații tăi.” Luca 22:31-32
Credința noastră este și urmează să fie testată tot mai mult în perioada care urmează. De cine ți-i legată? De Isus sau de confort? S-a sălășluit în tine credința sinceră ca a lui Lois?
Da, știu, tu nu ai avut astfel de modele de credință în familia ta cum a avut Timotei. Tu nu ai avut o Lois sau o Eunice. Dar nu-i timp de plâns după modele! Dacă nu ai avut modele, fii tu modelul generației tale!
Toți strămoșii noștri în credință de la Avraam au luptat pentru o credință neprefăcută. Au trecut prin tot felul de teste, vitregii, colapsuri, dureri, pierderi, singurătate. Iar la final au fost numiți oameni ai credinței neprefăcute. Nu poți altfel! Nu ai cum! Decât prin luptă, credincios Adevărului și statornic până la capăt.
Testele credinței tale vor da naștere credinței neprefăcute. Pentru că adevărata credință nu înseamnă puf roz, prinți și prințese, ”întâlniri cu Isus la o cafea” (ideologie pur specifică curentului romantism!). Credința sinceră se naște din noroi, lupte cu tine însuți și cu Dumnezeu, transpirație, lacrimi, vulnerabilitate, determinare, perseverență, lupta pentru următoarele generații etc.
Astăzi îți stă în față alegerea: credința neprefăcută sau ”credința” ipocrită. Exact cum le-a spus Iosua israeliților în pustiu:
”Și dacă nu găsiți cu cale să slujiți Domnului, alegeți astăzi cui vreți să slujiți: sau dumnezeilor cărora le slujeau părinții voștri dincolo de Râu, sau dumnezeilor amoriților în a căror țară locuiți. Cât despre mine, eu și casa mea vom sluji Domnului.” Iosua 24:15
În statutul acela căldicel nu mai merge. Și, chiar, voi, aceia care stați în acest statut de mult timp, știu că ați început să înțelegeți că așa nu mai funcționează.
Iar acei care sunteți o Lois sau o Eunice, vă încurajez nu doar să vă păstrați credința neprefăcută, ci să vă pregătiți s-o apărați tot mai mult pentru că vremurile sunt tot mai rele, s-o semănați tot mai mult și s-o cultivați tot mai mult în generația aceasta și în generațiile care vin. Pentru că fiecare om are nevoie de o Eunice ca să devină un Timotei dedicat, perseverent, loial și concentrat pe Împărăția lui Dumnezeu.
”Doamne, Te rugăm,
noi așa să stăm
și Venirea Ta
să ne afle-așa.” – Traian Dorz
